llms.txt: 4 accesări în 23 de ore, niciuna de la un AI

Începem cu cifrele noastre, pentru că ele sunt tot argumentul. În 23 de ore, pe un site care a primit 19.489 de cereri, fișierul /llms.txt a fost cerut de patru ori. Trei dintre cele patru cereri au venit de la curl, de pe serverul nostru, pentru că verificam fișierul în timp ce documentam articolul ăsta. A patra a venit de la un browser mobil, pe care nu-l pot identifica.

În același interval, /robots.txt a fost cerut de 95 de ori, iar printre cei care l-au cerut sunt exact roboții pentru care se presupune că există llms.txt: ClaudeBot, PerplexityBot, Claude-User, xAI-SearchBot, YouBot, ExaSearchBot.

Nu e o demonstrație că llms.txt nu va conta niciodată. E o măsurătoare de o zi, pe un site mic, și o spun de la început. E însă una pe care o poți repeta pe site-ul tău în zece minute — iar dacă găsești crawlere AI care chiar cer fișierul, ăla e exact genul de rezultat care merită publicat, pentru că nimeni nu l-a publicat până acum.

Facem optimizare pentru căutarea AI — asta e literalmente jumătate din ce vindem. Deci articolul ăsta nu ne convine comercial. Îl scriem oricum, pentru că alternativa e să lăsăm oamenii să plătească pentru un fișier text.

Ce am măsurat pe cittago.com, în 23 de ore

Cifrele vin din API-ul GraphQL al Cloudflare, care ține jurnalul cererilor pentru zona noastră. Fereastra e de 23 de ore pentru că pe planul gratuit retenția e de 24 și nu voiam să prind marginea. Am grupat cererile după cale și după user-agent, fără să filtrez nimic dinainte.

Merită insistat pe rândul cu curl, pentru că e partea cea mai spusă-pe-față din tot articolul: trei din cele patru accesări ale fișierului nostru llms.txt din ultimele 23 de ore au fost făcute de mine, de la tastatură, ca să verific că fișierul e la locul lui înainte de a scrie despre el. Dacă n-aș fi făcut asta, tabelul ar fi arătat o singură cerere.

Ăsta e miezul. Nu că roboții AI ne ignoră — ne citesc, și asta se vede. Ci că citesc robots.txt și sitemap.xml, cele două fișiere care sunt standarde de douăzeci și, respectiv, douăzeci și cinci de ani. Fișierul propus special pentru ei nu apare în jurnal.

Mai e un detaliu care contează pentru cine ne-a citit articolul despre crawlerele AI blocate de firewall: până pe 5 august, crawlerele AI erau oprite în 79% din cazuri înainte să ajungă la site-ul nostru. Măsurătoarea de azi e făcută după reparație, cu ușile deschise. Deci nu e cazul în care nimeni nu cere llms.txt pentru că nimeni nu ajunge la noi. Ajung, cer alte fișiere.

Ce este llms.txt

llms.txt este un fișier text propus în 2024, așezat la rădăcina unui site, care listează într-o formă simplificată paginile importante ale site-ului, cu ideea că modelele de limbaj l-ar citi în locul navigării prin tot site-ul.

Nu e un standard adoptat de nimeni și nu are un organism care să-l administreze. E o propunere care a prins în comunitatea de marketing pentru că sună logic și e ușor de implementat — două calități care, împreună, produc cele mai rezistente mituri.

Un motor de căutare îl menționează totuși în documentație: Google. Ca să spună că îl ignoră. În ghidul oficial pentru optimizarea pentru funcțiile generative scrie: „You don’t need to create new machine readable files, AI text files, markup, or Markdown to appear in Google Search (including its generative AI capabilities), as Google Search itself doesn’t use them.” Și, două rânduri mai jos, despre fișier pe nume: „It’s completely fine if you decide to create and maintain LLMS.txt files (or other similar files) for other services or systems that use these files. Doing so will neither harm nor help your site’s visibility or rankings in Google Search, as Google Search ignores them.”

E cea mai limpede propoziție din tot subiectul, și vine de la singura companie care avea ceva de câștigat dacă rămânea vagă. Ce nu există în continuare e o declarație a lui OpenAI, Anthropic sau Perplexity pe domeniul lor că asistentul citește fișierul în momentul în care compune un răspuns. Am căutat-o și nu am găsit-o.

Al nostru arată ca o listă de linkuri cu câte o descriere de un rând, generată automat la fiecare publicare. Are 12.583 de octeți. Nu ne-a costat nimic în afară de codul care îl scrie.

Cats.txt: standardul inventat care trece toate probele

Cats.txt este un standard fals, publicat în august 2026, prin care un consultant SEO britanic a declarat pisicile de birou ale unei firme — și a arătat că trece exact aceleași patru probe folosite ca dovadă că llms.txt funcționează.

Pe 7 august 2026, Search Engine Journal a relatat un experiment al lui Mark Williams-Cook, director la agenția britanică Candour, om cu peste douăzeci de ani în căutare și fondatorul unor unelte de SEO ca AlsoAsked. Am citit atât relatarea din SEJ, cât și postarea lui, pe blogul propriu, de unde vin citatele de mai jos.

Williams-Cook a inventat un standard fals: cats.txt. Un fișier text la rădăcina domeniului, în care declari pisicile de birou ale firmei — nume, funcție, rasă și un indicator de afecțiune numit „PurrLevel”, de la 0 la 10. A scris o specificație cu aspect serios și a anunțat-o pe LinkedIn ca „standardul care lipsea din SEO și GEO”.

Apoi s-a uitat ce se întâmplă. Un alt specialist tehnic, Dave Smart, l-a adoptat pe site-ul lui — „un adoptator timpuriu al unui standard pe care îl construisem ca să fie o prostie”, scrie Williams-Cook.

Rezultatele: crawlerele au descărcat fișierul — PerplexityBot, GPTBot, ClaudeBot, Googlebot „și o distribuție secundară de crawlere mai mici”. Google a indexat fișierul și, în cuvintele lui, „îți oferă chiar să-l revendici în Search Console și să primești date de indexare și de poziționare, cu cea mai dreaptă figură”. ChatGPT a returnat, ca fapte, detalii care existau doar în acel fișier. Iar la aproximativ două săptămâni de la lansare, întrebat dacă cats.txt ajută, ChatGPT răspundea:

Yes — cats.txt can potentially help you rank in both search engines and LLM-driven systems.

Adică exact cele patru lucruri care se citează, în articol după articol, drept dovadă că llms.txt funcționează.

Cele patru „dovezi” și ce dovedesc de fapt

Prima coloană e testul pe care îl aplică majoritatea studiilor de caz din domeniu. A doua e ce rămâne din ele când același test trece și pentru un fișier despre pisici.

Am găsit și în română materiale care prezintă exact lanțul ăsta ca demonstrație — un fișier pus la rădăcină, iar la câteva zile apar interogări noi în Search Console, deci fișierul a funcționat. Interogările alea sunt reale: le avem și noi, le-am publicat, sunt căutările scrise de asistenți AI, 42 din 223 în ultimele 28 de zile. Dar ele apar pentru că un asistent caută pe tema ta, nu pentru că a citit fișierul tău. Ca să transformi coincidența în cauză, ți-ar trebui o măsurătoare fără fișier, în aceeași perioadă, pe același site. Nimeni nu o face, pentru că e incomodă.

Aceeași formă pe 83 de site-uri și pe 137.210 domenii

Măsurătoarea noastră e mică. Există însă una mult mai mare, cu aceeași metodă — jurnale de server, nu declarații.

EZY Research a publicat pe 27 iulie 2026 rezultatele unei urmăriri pe 83 de site-uri conectate, timp de 12 săptămâni, între 27 aprilie și 19 iulie 2026. Am citit pagina lor de cercetare direct. Numărul de descărcări, pe crawler, în aceeași fereastră:

Concluzia lor, în forma în care au scris-o: aceleași crawlere care au cerut robots.txt de mii de ori au cerut llms.txt de un număr de ori care se scrie cu o cifră. Perplexity, zero.

Există și un al treilea set de date, mult mai mare, pe care merită să-l punem alături pentru că e cel mai amplu publicat până acum. Ahrefs a analizat pe 15 iunie 2026 137.210 de domenii: 28% dintre ele (38.360) aveau un fișier llms.txt valid, iar 97% dintre fișiere nu au primit nicio cerere în luna mai 2026. Cele aproximativ 1.100 de domenii care au primit trafic au strâns în total circa 22.000 de cereri.

Partea care ne-a interesat cel mai mult nu e procentul, ci cine sunt cei care cer fișierul atunci când cineva chiar îl cere. Ahrefs a împărțit cererile pe douăsprezece categorii de boți:

Citește tabelul de sus în jos și vezi ceva care nu apare în nicio prezentare despre GEO: cea mai mare categorie care descarcă llms.txt sunt uneltele de audit SEO, cu 21,7%. Iar categoria „asistenți AI” — adică exact programele care compun răspunsul pe care vrei să apari — face 2,5%. Peste 12% din cereri vin de la industria care verifică fenomenul: unelte de audit GEO, scanere de llms.txt și boți de cercetare. O bună parte din activitatea din jurul fișierului e industria uitându-se la ea însăși.

Rândul care merită atenție e ultimul, și îl includem pentru că ne contrazice parțial: Meta-ExternalAgent a cerut llms.txt mai des decât robots.txt — 193 față de 172. Unul dintre agenți chiar îl citește. Concluzia corectă nu e „nimeni nu-l atinge”, ci „cei care contează pentru traficul tău nu-l ating”.

Ce spune Google

John Mueller, Search Advocate la Google, a scris pe Reddit o formulare pe care Search Engine Journal a relatat-o pe 2 iunie 2026:

I don't think anyone knows – it's purely speculative for now (the file has existed for years, yet none of the AI systems use it — what does it mean?).

Tot el, în același schimb, are o observație care merită tradusă pentru că e cea mai practică din tot subiectul: „Bineînțeles, toate astea presupun că cea mai elementară optimizare pentru agenți e făcută, și anume: nu bloca agenții.”

Asta e exact ordinea corectă a lucrurilor. Un site care blochează crawlerele AI la firewall și are un llms.txt impecabil a rezolvat problema greșită. Noi am fost în situația aia până acum câteva zile și am scris despre ea cu cifre.

Și o notă de precauție, pentru că se citează greșit des: Mueller vorbește în nume propriu, pe Reddit, nu într-un document oficial Google. Nu e o politică. E părerea informată a unui om care lucrează acolo.

Problema convergenței: de ce te confirmă ChatGPT

Partea cea mai utilă din experimentul cats.txt nu e gluma, e explicația.

Când întrebi un model dacă llms.txt ajută, el nu face un experiment. Nu are cum. Ce face e să dea forma medie a ceea ce a citit despre subiect — mii de articole de blog și prezentări de vânzări scrise de oameni care presupun deja că răspunsul e da. Modelul reflectă consensul înapoi spre tine, cu încredere.

Dovada că exact asta se întâmplă: după ce internetul a înțeles că cats.txt e o glumă, răspunsurile modelelor s-au schimbat și au început să-l identifice corect ca satiră. Nu pentru că au raționat mai bine. Pentru că textul din jur s-a schimbat.

Consecința pentru oricine își verifică ideile întrebând un asistent: un model îți confirmă ce crede internetul, nu ce e adevărat. Pe subiecte unde internetul are dreptate, e o unealtă bună. Pe subiecte unde industria s-a autoconvins, îți întoarce autoconvinerea, formulată frumos.

Ce nu spun datele astea

De ce ținem totuși un llms.txt

Pentru că ne costă zero. Se generează singur la fiecare publicare, din același conținut din care se generează sitemap-ul. Nu întreținem nimic, nu plătim nimic, nu ne consumă timp.

Dacă mâine un motor începe să-l citească, îl avem. Dacă nu, am pierdut douăsprezece kilobyte de spațiu. E singurul raport cost-beneficiu în care un lucru nedovedit merită păstrat: când costul e literalmente zero.

Ce n-am face niciodată: să-l vindem ca serviciu, să-l punem într-o ofertă ca element de valoare, sau să facturăm ore de „optimizare a fișierului llms.txt”. Iar propoziția care rezumă tot, din postarea lui Williams-Cook:

Every hour, and every dollar spent implementing llms.txt, or the next GEO ritual, or the one after that, is an hour and a dollar not spent on something you actually know has value.

Ce merită în locul lui

Întrebarea corectă nu e „ce fișier mai pun”, ci „de ce ar avea un model motiv să mă pomenească”. Ordinea în care lucrăm noi, de la lucrul care schimbă cel mai mult la cel care schimbă cel mai puțin:

1. Nu bloca agenții. Verifică efectiv, în jurnal, cine ajunge la tine și cine primește 403. La noi, 79% dintre crawlerele AI erau oprite fără ca cineva să fi decis asta. E cea mai ieftină reparație cu cel mai mare efect și aproape nimeni nu o verifică.
2. Fii pomenit în altă parte. Modelele compun răspunsuri din surse pe care le consideră de încredere. Cele mai multe dintre ele nu sunt site-ul tău: sunt directoare de profil, comparatoare, presă de nișă, discuții. Aici e pârghia reală și e o muncă lentă.
3. Răspunde literal la întrebarea literală. Dacă pagina ta nu conține propoziția care răspunde la întrebare, nu ai ce să fii citat. Asta e adevărată de zece ani pentru fragmentele din Google și e adevărată acum pentru asistenți.
4. Structură curată și date corecte. Marcaj valid, titluri care spun despre ce e vorba, informații de contact consecvente peste tot. Nu e magie, e igienă.
5. Un fișier text la rădăcină. Ultimul pe listă, pentru că acolo îi e locul.

Despre diferența dintre optimizarea clasică și cea pentru asistenți am scris în primul articol de pe site-ul ăsta, pe 12 iulie 2026: GEO față de SEO. Munca deliberată pe subiectul ăsta, la noi, a început pe 27 iulie. Suntem la câteva săptămâni, nu la câțiva ani, și o spunem de fiecare dată.

Cum verifici singur, în zece minute

Nu-ți trebuie Cloudflare. Îți trebuie acces la jurnalele serverului tău — sau la panoul de statistici al găzduirii, care aproape sigur are un raport de fișiere cerute.

Dacă ai acces la un terminal pe server, cele trei comenzi sunt astea:

# de câte ori a fost cerut fiecare fișier, în jurnalul de acces
grep -c "GET /llms.txt" access.log
grep -c "GET /robots.txt" access.log

# cine a cerut llms.txt, cu tot cu user-agent
grep "GET /llms.txt" access.log | awk -F'"' '{print $6}' | sort | uniq -c | sort -rn

Dacă folosești Cloudflare, aceeași informație e în API-ul GraphQL, grupând httpRequestsAdaptiveGroups după clientRequestPath și userAgent. Pe planul gratuit ai fereastră de 24 de ore, ceea ce e suficient ca să vezi forma.

Ce cauți: raportul dintre cererile de robots.txt și cele de llms.txt, și dacă printre cele din urmă apare vreun nume de crawler AI. Dacă găsești altceva decât am găsit noi, chiar ne interesează — e genul de dată care lipsește din tot subiectul ăsta.

Cuvintele, într-un tabel

Unde te afli, în trei praguri

1. N-ai llms.txt și nu te-ai gândit la el. Nu ai pierdut nimic măsurabil. Verifică în schimb dacă firewall-ul tău lasă crawlerele AI să intre — acolo se pierd lucruri reale.
2. Ai unul, generat automat, care nu te costă nimic. Exact ca noi. Lasă-l acolo și uită de el. Nu-l optimiza, nu-l extinde, nu-i dedica timp.
3. Cineva îți cere bani ca să ți-l facă sau să ți-l „optimizeze”. Cere-i măsurătoarea: câte cereri a primit fișierul, de la cine, în ce fereastră. Dacă nu are jurnalul, nu are dovada — are o convingere.

Dacă vrei un răspuns pe cazul tău, cu jurnalul la vedere și fără fișiere magice, asta facem la optimizare SEO și pentru căutarea AI. Prima discuție e gratuită și nu are script.

Întrebări pe care nu ni le-a pus nimeni

Articolul e scris în ziua în care am făcut măsurătoarea, deci nimeni n-a apucat să ne întrebe nimic. Întrebările de mai jos sunt cele pe care le-ar avea un cititor și cele care apar oricum, în discuțiile reale cu clienții, ori de câte ori subiectul ajunge la vizibilitatea în AI.

Ultima actualizare: 9 august 2026. Cifrele proprii vin din API-ul GraphQL Cloudflare pentru zona cittago.com, fereastra 8 august 2026 ora 08:13 UTC – 9 august 2026 ora 07:13 UTC, și din API-ul Search Console pentru aceeași proprietate, fereastră de 28 de zile. Experimentul cats.txt e relatat de Search Engine Journal pe 7 august 2026 și descris de autor pe blogul propriu. Cifrele pe 83 de site-uri vin din raportul EZY Research publicat pe 27 iulie 2026. Citatul lui John Mueller e relatat de Search Engine Journal pe 2 iunie 2026. Repetăm măsurătoarea și actualizăm pagina dacă forma se schimbă.